Self with birds, with birds.
Fotografie din 1 ianuarie, o clipă în care mi-a trecut prin minte analogia cu nonsensul zborului, atunci cînd aripile nu ţi-au crescut. Deşi, de plecat, am plecat demult. Plănuisem să merg la Viena, să văd o expoziţie despre acţionismul anilor 60 - 70, răceala m-a întors din drum, şi am poposit, tot pe frig, ca acum cîţiva ani, la Szentendre. Oraşelul era gol la 9.30 dimineaţa, din fericire, un birt deschis m-a ajutat să mă dreg cu Unicum înainte de a urca la biserica din deal. Am avut mult mai puţine reacţii de turist, după ce te plimbi prin oraşele Toscanei, e greu să mai găseşti frumuseţe care să îţi taie respiraţia. Am pozat pereţi, ferestre şi păsări.
O inimă rotundă, mă întrebam care a fost ziua, sau măcar anul, în care am trecut în etapa unde NU îţi mai vine cu niciun preţ să desenezi inimi pe pereţi. Hmm, poate asta lipseşte din fotografia mea? De analizat, poate şi de scris despre asta.
