Efortul meu mental de a crea un obicei să fac însemnări mai frecvente în blog e lăudabil, dar îmi scoate la iveală halul fără de hal în care am pierdut îndemînarea folosirii cuvintelor. Cărţile astea stau pe scaunul din camera verde mereu; e ceva între familiaritate şi superstiţie. Le răsfoiesc rar, de obicei înainte de o şedinţă foto sau cînd disperarea sau dimpotrivă, entuziasmul, îmi dau tîrcoale să mă pregătesc de mult promisa carte. O să rămînă un proiect de nici măcar sertar? După cît de mzerabil stau la capitolul organizare şi self esteem, probabil că da. Pînă una-alta, mă bucur că vreme de 5 minute azi, am fost cu gîndul la Donata, şi la carte, cărţi, cuvinte.