Self with birds, with birds.

Fotografie din 1 ianuarie, o clipă în care mi-a trecut prin minte analogia cu nonsensul zborului, atunci cînd aripile nu ţi-au crescut. Deşi, de plecat, am plecat demult. Plănuisem să merg la Viena, să văd o expoziţie despre acţionismul anilor 60 - 70, răceala m-a întors din drum, şi am poposit, tot pe frig, ca acum cîţiva ani, la Szentendre. Oraşelul era gol la 9.30 dimineaţa, din fericire, un birt deschis m-a ajutat să mă dreg cu Unicum înainte de a urca la biserica din deal. Am avut mult mai puţine reacţii de turist, după ce te plimbi prin oraşele Toscanei, e greu să mai găseşti frumuseţe care să îţi taie respiraţia. Am pozat pereţi, ferestre şi păsări. 

O inimă rotundă, mă întrebam care a fost ziua, sau măcar anul, în care am trecut în etapa unde NU îţi mai vine cu niciun preţ să desenezi inimi pe pereţi. Hmm, poate asta lipseşte din fotografia mea. De analizat, poate de scris despre asta.



După amiezi cu… Ştefana

A fost prima şedinţă foto la clădirea plănuitului şi abandonatului spital din zona Colina. Ştefana a zburat cu avionul la Cluj pentru această şedinţă foto. Am încercat să o prind cu amestecul extravagant de inteligenţă, subtilitate, frumuseţe şi senzualitate discret mascată sub atitudinea vulnerabilă care îi vine atît de bine. Una din plimbările foto care la final mă pun în starea de a întreba cine e subiectul, cine e obiectul. Domnul Derrida ar fi probabil mulţumit că răspunsul e mai indescifrabil decît întrebarea.


Mijloc de februarie

O bucată de film scanat, din toamna trecută. Într-o lume vizuală guvernată de haos, îmi iese la iveală cîte o secvenţă absurd de faină.

Nu ştiu ce îmi place la dipticul ăsta, probabil geometria celor două cadre, sau starea de singurătate şi decrepitudine care-l străbate. Mă uit a nu ştiu cîta oară la el, şi mă prinde o tristeţe fără nume.

Canon 50E, Kodak TMax 400. 


For A.

Dacă ar fi să pot exersa sinceritatea pînă la capăt, aş adăuga aici şi o poză cu pagina din carnetul cu spirală care m-a îndemnat să fac aceste două printuri. Nu am reuşit pînă acum să accept internetul şi blogul ca pe un spaţiu CHIAR aşa de personal, iar istorisirea asta e aici doar ca să mi-o amintesc eu, nu de alta, dar am păţit chestii din astea şi altădată, dar nu le-am consemnat. Poate acum m-oi învăţa minte.

Pe scurt, printurile  (minunate, marca Marton Zoltan, 50/40cm, Hahnemuehle Baryta PhotoRag 315g) au plecat în 31 ianuarie din Cluj, au ajuns în 14 februarie la destinaţie; un moment mai prost ales nici că se putea, cu incidentul de la o şcoală din Florida petrecut în aceeaşi zi. 

Şi mai pe scurt, orzul pe gîşte, sau cum să îţi inventezi o identitate de care nimeni nu are nevoie. “Nice photos.”


După amiezi…cu Marinela

Car în minte idei, idei vagi, şi pe care nici măcar numeroasele carnete din poşete sau sertare nu le cuprind coerent. Voiam odată să fac o serie denumită “Afternoons with…” - dedicate în parte fiecărei fete cu care am pozat. Nu cred că ar ieşi în evidenţă în vreun fel, nu faţă de proiecte similare plicticoase ale altora, cu gagici îmbrăcate sau dezbrăcate. Poate că în varianta de blog, plus o mică descriere, aş putea să ajung undeva. A se deosebi de proiectul Bovary. Aici, Marinela la Bucureşti, una din fotografiile mele preferate cu ea.


Stîngăcii şi îndreptări

La stînga sau la dreapta. Mă ştiu apolitică, mai degrabă din lipsă de interes decît din ignoranţă. Cu toate astea, cînd am citit invitaţia Mariei să contribui la tema “Stînguri/Drepturi”, primul gînd a fost să intru în panică, pentru că n-am deschis televizorul de zile bune, iar pe net mă uit numai la poze.

Întrucît mintea nu şade, cuvintele s-au mai rostogolit de cîteva ori; haida la arhivă să caut poze cu #rezist. N-am. Poze cu mitinguri. N-am. Poze cu oameni care protestează sau vorbesc despre. Nici atît. Păi atunci să stăm strîmb şi să judecăm drept. Aud bine, drept? Stîng? Bună regăsire în librăria foto de anul trecut… O zi din august la Cluj, pe Cetăţuie, unde am ratat lamentabil un film lat, tras cu LE Pentacon Six, şi unde am stat cu fetele  pînă spre asfinţit, pe aleile de lîngă Belvedere, cu două beri, o pungă de chipsuri şi fix şapte căpuşe. Am pozat fără temă, ca la final de vacanţă. Stîngaci, pentru că locul era străin, şi îndreptat pentru că repetiţia e mama învăţăturii.

Fragmente la dreapta şi la stînga, poveste fără poveste. Stîngăcii şi îndreptări.


  • Stîngăcie cu genunchi şi chip ascuns
  • Îndreptare cu ceas şi bancă veche
  • Stîngăcie în trecere prin grădină
  • Îndreptare lîngă un copac înalt
  • Stîngăcie şi îndreptare la un loc
  • (…..)

Crina Prida - 2017.

1
Using Format